Amintiri din călătorie

Azi mai mulți bloggeri și-au povestit călătoriile lor de-a lungul timpului sau au dat sfaturi bune pentru o călătorie reușită. Mai mult provocată de Elena, m-am decis să răscolesc prin fotografii și prin amintirile frumoase prin care am trecut în diverse colțuri ale lumii. Recunosc că mi-a luat vreo câteva ore să le răsfoiesc în zig-zag…Primul mijloc de transport de care îmi amintesc este căruța. Bunicii mei aveau multe pământuri și în fiecare vară ne strângeam toți nepoții la țară în vacanță. Mergeam cu ei la câmp, să îi ajutăm la plantat, săpat, legat via. Nu îmi aduc aminte să ne fi preocupat prea mult lucrul la câmp, însă cu siguranță plăcerea zdrăngănitului din timpul mersului sau dormitul în căruță sub păpușoi, nu le voi uita prea ușor.

Cel mai mult am călătorit cu trenul. Încă din copilărie când mergeam cu Oana (sora mea) la bunici și așteptam ore în șir legătura în gară la Comănești. Frumusețile de pe dealurile de la bunica și rețeta de pui la ceaun cu pătrunjel sunt inegalabile. Cu trenul am mai mers de la Onești – București de foarte multe ori, tot din copilărie când veneam să urmărim meciurile de tenis ale verișorilor (aflați în primii 300 de tenismeni din lume la vremea respectivă), apoi aceeași rută pe timpul facultății. Rute frumoase ca București-Mangalia (cam în fiecare an de 1 mai până m-am plictisit și în fiecare vară de 8 ani încoace), București-Petroșani ca să mergem în Retezat, București-Sibiu, București-Brașov, București-Timișoara…până la Budapesta.

Cea mai frumoasă rută cu trenul în România a fost București- Ohaba de sub Piatră (localitatea care ne lasă foarte aproape de Retezat. După o minunată călătorie de câteva zile, am alergat să prindem trenul de București. Nu l-am prins din prima stație. Nici de la următoarea. Am alergat ca în filme cu un taxi după tren și îl pierdeam în ultimul moment. Abia la a treia încercare, pe Valea Jiului, am reușit. Drumul și întâmplările sunt de poveste…

Cea mai lungă rută cu trenul a fost București-Budapesta, când am plecat cu gașca la festivalul Sziget. Nu am găsit bilete la tren la data la care trebuia, așa că ne-am hotărât fix în ziua aceea să ne facem bagajele și să plecam mai devreme. Tot pe fugă, dar a meritat….

După festival, m-am urcat prima dată într-un avion și am zburat de la Budapesta la Oslo. Diferența de temperatura era de la 35-40 de grade la 16 grade. Acolo am mâncat prima dată carne de crocodil, carne de căprioară și am văzut primele piste de biciclete pe stradă. Ne-a plăcut și am avut o gazdă minunată. Am vizitat toate muzeele maritime, ne-am plimbat  cu o barcă cu motor, printre fiorduri și am făcut prima dată combinația de carne cu dulceață (mâncare deja tradițională la ei).

Cu avionul am mai fost la Paris (cu mamele de 8 martie), la Munchen (de Craciun), la Roma (cu fetele), la Malaga (cu destinația Maroc) și de un an fac naveta București-Bruxelles (am uitat de câte ori am zburat).

La Paris, Oana s-a înscris la semimaraton și a terminat cursa într-un timp foarte bun. Ne-am pierdut noțiunea timpului prin muzee de artă, am mâncat chestii delicioase, ne-am urcat in turnul Eiffel. Ne-am plimbat cu feribotul pe Sena…

What happens in Rome stays in Rome…

În Maroc ne-am plimbat cu o mașină închiriată din Tanger până în Fes, trecând prin orășele minunate. 10 zile de călătorie pe meleagurile marocane au fost prea puține.

M-au impresionat cultura, civilizația, mâncarea tradițională, culorile puternice, credința oamenilor. Cu zone sărace, dar și bogate, Marocul face parte din altă lume, care te va captiva odată ce ai ajuns pe meleagurile lui. Am mâncat fructe de cactus de pe drum, dulciuri și supe de linte, gătite formidabil de familia la care am stat. Am facut o plimbare cu cămila pe malul Atlanticului într-o lumină a zilei nemaiîntâlnită.

În Tanger nu existau alte mijloace de transport în comun în afară de taxiuri, niste mașini marca Mercedes foarte vechi, în care transportul era ca la microbuz. Taxiurile așteptau în stație și nu plecau până nu se umprea mașina cu 7 oameni (2 în față+șofer și 4 în spate). Cu tot cu bacșiș, călătoria în orice colț din oraș ne costa doar 30 de cenți. Cu taxiul prin Tanger, a fost mai mult decât distractiv, pe lângă faptul că ei, într-un sens giratoriu, intrau și pe stânga și pe dreapta și nu prea respectau niciun semn de circulație.  Marocul este până în prezent cea mai frumoasă călătorie a mea și m-aș întinde mult la povești…

De la deșert la munte…am urcat cu telecabina pe ghețari în Elveția.

Pornisem pe jos însă mi s-a făcut rău de înălțime și doar cu bunăvoința unor franțuzoaice care m-au legat de corzile lor, am reușit să-mi mișc picioarele.  Amorțisem de frică. Nici cu telecabina n-a fost rău Am ajuns la poalele ghețarilor când am plecat într-un tur prin Europa cu mașina.

Anul trecut m-am plimbat cu barca pe Dunăre. Am fost la Festivalul de Film Anonimul. Tot acolo m-am plimbat și cu trocariciul – un fel de remorcă cu umbrele, potrivită pentru o călătorie de vară.

Cu microbuzul am mers de multe ori, mai ales când legăturile de tren nu erau bune și în special în locuri unde trenul nu ajunge. Autobuzul face parte din copilăria mea. Am mers lună de lună în cantonamente, căci am făcut handbal de performanță. Am ajuns până în Italia, într-o tabără sportivă. N-aș uita prea ușor că autobuzul este de fapt mijlocul de transport care mă duce cel mai des acasă la părinți. Am făcut naveta în ultimii 6 ani, încât știu și numărul copacilor de pe marginea drumului.

Încă nu am avut ocazia să mă urc pe o motocicletă, însă am simțit adrenalina într-o mașină de teren.

Am lăsat mijlocul cel mai drag mie la final: BICICLETA. De câte ori am ocazia, bicicleta face parte din viața și vacanța mea. Am pedalat la București, Timișoara, cu tata pe dealurile de lângă orașul natal, la Bruxelles, la Liege, la Maastricht, în Luxembourg, pe pistele de biciclete ale Belgiei. Îmi place să întâlnesc bicicliști în drumul meu, să casc gura la arhitectură sau floricele pe câmpii, să simt aerul și iarba și vântul care îmi suflă în păr.

Acest articol face parte din campania blogosferei românesti turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le aveţi la dispozitie atunci când mergeţi în vacanţă. Foarte multe bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă şi vă recomand să le citiţi, sunt extrem de variate:

• Elena a scris despre Călătorii și mijloace de transport

• Cezar Dumitru a scris cateva Amintiri Feroviare si a facut pe .com, in limba engleza, o excelenta Pledoarie in favoarea TRENULUI.

•  Narcisa de la TrevelGirls a scris un Ghid de Buna Purtare in Avion

•  Gabi Solomon a scris pe Viajoa despre o Aventura pe doua roti in Amsterdam

• Ioana Budeanu a facut o interesanta Istorie a Mijloacelor de Transport din Calatoriile sale…

•  Liliana Oprisan ne-a impartasit din Placerea de a calatorii cu (t)Renul

• Anca Serban de la 1001 calatorii ne-a vorbit despre Planificarea Calatoriei cu Avionul

•  Ciprian Caraba ne explica de ce si cum Calatoria scuza mijloacele

•  Sorin Rusi ne explica Cum sa ne imbunatatim sansele de supravietuire in cazul unui accident cu avionul

•  Carmina Nitescu a scris pe Turism Market despre Ce fel de transport e recomandat turistilor

•  Tot Carmina ne intreaba Cu ce mergem in Vacanta?

• Bia ne asigura ca Cea mai buna calatorie incepe cu o rasucire a cheii de contact

•  Ioana ne vorbeste Printre Randuri despre Samburele oricarei calatorii

•  Dorin Taranu ne povesteste Cum l-au fermecat trenurile

•  Dianora Ungureanu – Maier ne povesteste cateva Aventuri si Amintiri din Trenuri